S-a declarat neconstituțională lipsa scutirii de la taxa de timbru.

Prin Hotărârea Curții Constituționale din 26 septembrie 2024, se face un pic de lumină pentru justițiabili.

Astfel, s-a declarat neconstituțional:
– textul „Taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eșalonare, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.” din teza întâi și textul „și nici nu se compensează din contul părții care a pierdut

procesul” din teza a doua a articolului 2 alineatul (2) din Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023;
– și textul „Taxa de timbru nu este susceptibilă de scutire, amânare sau eșalonare, cu excepțiile prevăzute de Legea taxei de stat nr. 213/2023.” din teza întâi și textul „și nici nu se compensează din contul părții care a pierdut procesul” din teza a doua a articolului 84 alineatul (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea a stabilit că interdicția compensării taxei de timbru din contul părții care a pierdut procesul trebuie considerată ca fiind o ingerință în dreptul persoanei la folosirea nestingherită a bunurilor.

⚠️⚠️⚠️Până la operarea modificărilor de către Parlament, judecătorul sau instanța de judecată, la cererea persoanei, în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, va decide scutirea, amânarea sau eșalonarea de la plata taxei de timbru pentru intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum și pentru fiecare contestație împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenționale atât în primă instanță, cât și în căile de atac.

Curtea îi va trimite Parlamentului o adresă pentru a modifica legislația relevantă în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.

✅ Cu alte cuvinte din 26 septembrie suntem în drept să solicităm scutirea, amânarea sau eșalonarea plății taxei de timbru de 200 lei, chiar și în cauzele contravenționale.

Astfel, dintr-un mijloc care descurajează adresarea cererilor nefondate sau abuzive, taxa de timbru devine, în cazul persoanelor fără mijloace bănești, o barieră în calea sesizării instanțelor în general, deoarece lipsa banilor îi împiedică să formuleze o cerere în judecată.

La fel în cazul contestării unui proces verbal cu privire la contravenție uneori amenda aplicată este mai mică de 200 lei, ceea ce descurajează contravenientul să conteste decizia în privința sa chiar dacă a fost aplicată abuziv de agentul constatator.

#curteaconstitutionala

#juristchisinau #consultantajuridica #serviciijuridice #taxadestat #taxadetimbru #moldova #judecata #instante #contraventional

Autor: MoreLegal 2024

La general, conform prevederilor art. 81 alin. (3) din Codul muncii al Republicii Moldova, contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu. Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să facă referire la articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare din lege, în baza căreia s-a dispus eliberarea.

Desfacerea contractului individual muncă este valabilă numai dacă a fost comunicat ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la concediere, până la acest moment se aplică prezumţia de necunoaştere a măsurii luate de angajator împotriva salariatului. Totodată, comunicarea în scris a ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) angajatorului cu privire la concedierea salariatului, reprezintă o garanţie în plus pentru ocrotirea drepturilor salariaţilor şi nu poate fi înlocuită cu alte probe, din care, eventual, s-ar deduce că persoana interesată a aflat despre concedierea sa.

Legiuitorul a prevăzut însă, cerinţe suplimentare mai stricte, faţă de ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) cu privire la concedierea disciplinară a salariatului.

Aceste cerințe sunt specificate în art. 210 alin. (1) din Codul muncii al Republicii Moldova. Astfel, asemenea ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de concediere;

b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

c) organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Din această normă legală, rezultă că, ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la concedierea disciplinară a salariatului trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au determinat o asemenea măsură. Salariatul căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă nu poate fi lipsit de dreptul de a cunoaşte motivele pentru care s-a luat această gravă măsură, în vederea iniţierii ulterioare a apărării. Dacă în cuprinsul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) se face referire numai la raportul privind ancheta de serviciu sau la actul de revizie, aceste acte trebuie identificate în ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), prin dată, număr de înregistrare şi trebuie comunicate salariatului odată cu emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) angajatorului privind concedierea.

Concedierea disciplinară a salariatului se aplică conform art. 86 alin. (1) lit. g)-r) din Codul muncii al Republicii Moldova.

Concedierea disciplinară a salariatului are un caracter excesiv de formalist, fapt ce îl obligă pe angajator să parcurgă următoarele etape în cadrul procedurii disciplinare:

– constatarea abaterii disciplinare: comiterea unei abateri disciplinare (prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, absenţa de la locul de lucru în timpul zilei de muncă ş.a.) trebuie fixată (dovedită) printr-un act constatator care poate purta denumiri diferite: act, proces verbal, notă de serviciu etc. Când se pune în discuţie problema perfectării actului constatator, considerăm că cei implicaţi în perfectarea unui astfel de act trebuie să aplice prin analogie (sau direct, dacă este cazul) prevederile art. 76 lit. k) din Codul muncii şi, ca urmare, actul în cauză urmează să fie semnat de un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.

Actul constatator, va fi înaintat organelor de conducere ale unităţii în vederea luării măsurilor corespunzătoare. Totodată, importanţa actului constatator poate fi demonstrată şi prin faptul că, potrivit art. 209 alin. (1) din Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, adică nu mai târziu de o lună din ziua perfectării actului constatator;

– convocarea salariatului în vederea solicitării explicației în formă scrisă privind fapta comisă. În conformitate cu art. 208 alin. (1) din Codul muncii, explicaţia privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută, se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.
Totodată, atragem atenția la faptul că, potrivit art. 208 alin. (2) din Codul muncii, în funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăşi o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare;

– emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) de concediere disciplinară. După cum s-a menţionat, aplicarea sancţiunii disciplinare (inclusiv a celei sub formă de concediere) se concretizează în formularea şi emiterea unui ordin (unei dispoziţii, decizii sau hotărâri) de sancţionare;

– comunicarea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) de concediere disciplinară. Luând în considerare dispoziţiile art. 210 alin. (2), 206 alin. (1) lit. d), 81 alin. (3) din Codul muncii, ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) de concediere disciplinară se comunică salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu. În acest caz, comunicarea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) de concediere disciplinară produce un efect juridic major: de la data comunicării acestui act juridic curge termenul de 3 luni, statuat în art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, în vederea eventualei contestaţii.

Întrucât desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului are loc prin ordinul scris al acestuia, cu arătarea motivelor de drept şi de fapt, iar actul respectiv îşi produce efectele de la data comunicării, urmează ca motivele pentru care s-a desfăcut contractul individual de muncă să fie stabilite la data când se ia această măsură, fără ca angajatorul să le mai poată schimba ulterior.

În practica judiciară, de cele mai multe ori salariatul a fost restabilit la serviciu din motivul perfectării eronate a actelor și documentării insuficiente a procedurii disciplinare.

Autor: MoreLegal

Angajatorii beneficiază de diferite tipuri de subvenții în cazul angajării persoanelor înregistrate cu statut de șomer după cum urmează:

1. Stagiul profesional – Art. 34 alin. (5) din Legea Nr. 105 din 14-06-2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și asigurarea de șomaj, se organizează pentru șomerii care nu au experiență în muncă în profesia deținută, direcționați de către DGOFM la angajatori în scopul dobăndirii ablităților practice. DGOFM încheie contract cu angajatorul și șomerul pe o perioadă de 4 luni, iar angajatorul care asigură stagiul profesional al șomerului -stagiar, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenția Națională, beneficiază pe toată durata stagiului de o subvenție lunară egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

2. Subvenționarea locurilor de muncă – Art. 36 alin. (1) din legea supra, se organizează pentru șomerii care necesită suport suplimentar pe piața muncii, în scopul facilitării integrării acestora în cîmpul muncii.

(2) Angajatorul care angajează pe o perioadă nedeterminată sau determinată, cu o durată de cel puțin 12 luni, șomeri din categoriile persoanelor menționate la art. 23 alin. (3) lit. a), c), e)–j) –
a) tineri cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani: din familii defavorizate, orfani, rămași fără îngrijirea părinților, aflați sub tutelă sau curatelă;
c) persoanele cu dizabilități;
e) persoanele cu vîrstă de 50 de ani și peste;
f) persoanele eliberate din locurile de detenție;
g) victimele traficului de ființe umane, după reabilitarea psihologică și socială;
h) persoanele care se luptă cu consumul de substanțe stupefiante ori psihotrope, după reabilitarea socială și psihologică;
i) victimele violenței în familie;
j) alte categorii supuse riscului de excluziune socială stabilite prin lege sau de către Guvern,

direcționați de către subdiviziunea teritorială, primește subvenții lunare în sumă egală cu 80% din cuantumul salariului angajatului, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pe un termen de 6 luni, pentru fiecare șomer angajat. Subvenția se acordă în scopul compensării parțiale a salariului șomerului angajat.

3. Subvenții pentru angajatori pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități – Art. 38 alin. (2), Agenția Națională compensează 50% – în cazul angajării persoanelor cu dizabilități medii și 75% – în cazul angajării persoanelor cu dizabilități accentuate și severe din costurile necesare creării sau adaptării locului de muncă suportate de către angajator, iar mărimea subvenției nu poate depăși cuantumul a 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat.

4. Subvenții pentru angajatori pentru susținerea proiectelor de inițiative locale – Art. 40 alin. (2), Subvențiile pentru compensarea cheltuielilor ce nu depășesc 65 % din costurile suportate pentru crearea locului nou de muncă, se acordă întreprinderilor, care angajează șomeri înregistrați la subdiviziunea teritorială și care activează în localitățile rurale. 

Pentru mai multe detalii și informații cu privire la subvenții  pentru angajatori, vă puteți adresa la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă mun. Chișinău.

Autor: MoreLegal

Persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art.54 din Codul fiscal, precum şi altor persoane decât cele specificate la art.90 din Codul fiscal, în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie proprietate imobiliară, sunt obligate:

1. să înregistreze contractul de transmitere în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare (în continuare Contract) la Direcţiile Deservire Fiscală din cadrul Serviciului Fiscal de Stat în termen de 3 zile de la data încheierii Contractului;
   În cazul deținerii semnăturii electronice înregistrarea Contractului se face electronic prin intermediul serviciului electronic SIA „e-Cerere” modulul „Cererea de înregistrare a contractelor de dare în locaţiune a bunurilor imobiliare de către persoanele fizice”
   În cazul în care persoana fizică care transmite în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie proprietate imobiliară, nu deţine semnătură electronică pentru înregistrarea contractelor, aceasta este obligată să depună la Direcţiile Deservire Fiscală din cadrul Serviciului Fiscal Declaraţia-Cerere privind înregistrarea contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) superficie a proprietăţii imobiliare (în continuare – Declaraţie-Cerere) – anexa nr.2 la Ordinul SFS nr.622/2018, cu anexarea obligatorie a copiei buletinului de identitate al locatorului/arendatorului şi a copiei Contractului.
   În cazul în care persoana fizică nu are posibilitatea de a se deplasa la subdiviziunea SFS, atunci ea poate remite subdiviziunii SFS, prin intermediul unei scrisori recomandate, Declaraţia-Cerere cu anexarea documentelor confirmative. Data înregistrării va fi considerată data la care scrisoarea a fost depusă la oficiul poştal. Data înregistrării Contractului remis prin e-mail se va considera data recepţionării Declaraţie-Cerere.
   Declaraţia-Cerere, după caz, poate fi depusă prin reprezentantul contribuabilului (locator/arendator), cu anexarea obligatorie a documentului care atestă împuternicirile reprezentantului, conform art.244 din Codul fiscal.
   Declaraţia-Cerere se depune pentru fiecare bun imobil separat şi conţine următoarele elemente obligatorii:
   – Numele, prenumele, IDNP, adresa, datele de contact (telefon, e-mail) ale persoanei fizice care transmite bunul imobil în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie;
   – Data transmiterii bunului imobil în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie;
   – Termenul Contractului;
   – Datele despre bunul imobil transmis în locaţiune, arendă, uzufruct, superficie (codul cadastral, suprafaţa m2/ha, adresa de amplasare şi categoria bunului);
   Documentele confirmative ce urmează a fi anexate la Declaraţia-Cerere sunt:
   – сopia Contractului;
   – сopia buletinului de identitate a locatorului;
   – сopia buletinului de identitate a locatarului.
   – Valoarea Contractului (în monedă naţională sau în valută) pentru perioada de referinţă (ziua/luna/anul);
   – Numele, prenumele, IDNP persoanei fizice care ia în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie.
   În cazul în care Declaraţia-Cerere se depune de către reprezentantul contribuabilului (locator/arendator), se vor completa şi datele cu referire la reprezentant.
   În cazul în care contribuabilul (locator/arendator) transmite în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie proprietate imobiliară fără a întocmi un Contract în scris, în Declaraţia-Cerere se va bifa poziţia – „nu este întocmit Contract în scris de transmitere în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie” (Anexa nr.2).
2. Recepționarea Confirmării privind înregistrarea Contractului și a Notei privind cuantumul impozitului lunar din suma Contractului care urmează a fi plătit. Ca urmare a înregistrării Declaraţiei-Cerere, în funcţie de modalitatea de recepţionare, persoanei îi este expediată/înmânată Confirmarea privind înregistrarea Contractului (Anexa nr.3 la Ordinul SFS nr.622/2018) pentru fiecare Declaraţie-Cerere în parte şi Nota privind cuantumul impozitului lunar din suma Contractului care urmează a fi plătit (prin care este informată despre suma impozitului pe venit şi codul IBAN la care urmează a fi achitat impozitul menţionat) (Anexa nr.4 la Ordinul SFS nr.622/2018), sau după caz Recipisa privind refuzul înregistrării Declaraţiei-Cerere (Anexa nr.5 la Ordinul SFS nr.622/2018).
   Confirmarea privind înregistrarea Contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii imobiliare se va elibera nu mai tîrziu de cea de-a doua zi lucrătoare din momentul depunerii Declaraţiei-Cerere la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat. La solicitarea contribuabilului şi/sau cu acordul acestuia, copia scanată a Confirmării se va remite acestuia de la adresa electronică corporativă a inspectorului responsabil.
3. Să achite impozit pe venit în mărime de 7% din valoarea Contractului. În cazul în care valoarea pentru care se transmite bunul în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie este în valută străină, atunci contribuabilul (locator/arendator) are obligaţia să achite impozitul în moneda naţională la cursul oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei fiscale.
   Impozitul se achită lunar cel târziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans.
   Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii Contractului, şi aceasta urmează să înregistreze Declaraţia-Cerere la DDF în termen de 3 zile din data încheierii Contractului.
   În cazul în care Contractul de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare începe a produce efecte pe parcursul lunii, obligaţia aferentă impozitului pe venit urmează a fi calculată proporţional perioadei de locaţiune.
   Dacă ultima zi a termenului de înregistrare a Declaraţiei-Cererii sau de achitare a impozitului respectiv este zi de odihnă, atunci termenul expiră în prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă.
   Suma impozitului pe venit se transferă la bugetul de stat la codul ECO 111130 „Impozit pe venitul aferent operaţiunilor de predare în posesie şi/sau folosinţă a proprietăţii imobiliare”, corespunzător datelor bancare:
   Beneficiar: Ministerul Finanţelor;
   Codul fiscal: 1006601000037;
   Prestatorul beneficiar: Ministerul Finanţelor – Trezoreria de Stat;
   Codul IBAN: Se generează conform Registrului codurilor IBAN, plasat pe pagina oficială a Ministerului Finanţelor www.mf.gov.md, în funcţie de locul amplasării imobilului.
4. Dacă Contractul a fost reziliat, contribuabilul (locatorul/arendator) urmează să depună Declaraţia privind rezilierea Contractului de transmitere în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare, la DDF (Anexa 6 la Ordinul SFS nr.622/2018).
   În cazul în care Contractul este încheiat pentru o perioadă de timp determinată, obligaţia de achitare a impozitului pe venit încetează a se calcula odată cu expirarea acestuia.
   În situaţia în care Contractul se reziliază înainte de termenul prevăzut prin Contract, locatorul urmează să informeze Serviciul Fiscal de Stat prin depunerea, în termen de 3 zile din data rezilierii Contractului, a Declaraţiei privind rezilierea Contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare.
   În cazul în care Contractul este încheiat pentru o perioadă de timp nedeterminată, obligaţia de achitare a impozitului pe venit încetează a se calcula odată cu prezentarea Declaraţiei privind rezilierea contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare.
   Dacă Declaraţia privind rezilierea contractului se prezintă cu depăşirea termenului menţionat, la calcularea obligaţiei fiscale se va lua în consideraţie perioada de pînă la cea de a treia zi din data rezilierii Contractului.
   Declaraţiei privind rezilierea contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare urmează a fi depusă la subdiviziunea Serviciului fiscal de Stat în termen de 3 zile din momentul rezilierii Contractului între părţi.
   În cazul în care la momentul depunerii Declaraţiei-Cerere privind înregistrarea contractului de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct), superficie a proprietăţii imobiliare de către locator funcţionarul fiscal depistează că Declaraţia-Cererea nu conţine elemente obligatorii în baza cărora urmează a fi înregistrată Declaraţia-Cererea sau reprezentantul legal nu-şi confirmă statutul său prin procură, acesta este în drept să refuze înregistrarea acesteia.

Acestea sunt obligațiile stabilite de legislația fiscală pentru cazul în care  persoanele fizice dau în chirie apartament, pentru mai mult detalii și obligații specifice contractelor de locațiune contactați echipa MoreLegal.

sursa: www.sfs.md

Potrivit art. 117, alin. (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova (CPC), Probele în cauze civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.

Multe sunt cazurile când ştim că avem dreptate, însă din lipsa probelor ni s-au respins solicitările.

Pregătirea anexelor necesită 50% din timpul pentru pregătirea unei solicitări, petiții, cereri.

Potrivit art. 119 alin. (1) din CPC, Probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa este obligată să contribuie, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare, cu excepția cazurilor în care instanța constată că cererea de reclamare a probelor este înaintată în mod neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau proba reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență.

Iar, potrivit art. 119¹ alin. (1) din CPC, Toate probele se prezintă, sub sancţiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța de judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă legea nu prevede altfel. În cazul prezentării probelor contrar condițiilor prevăzute de lege, judecătorul dispune restituirea acestora printr-o încheiere protocolară.

În cadrul pregătirii cauzei pentru dezbateri judiciare, judecătorul stabileşte data până la care pârâtul urmează să prezinte în judecată referinţa şi toate probele necesare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a prezenta aceste probe ulterior (art. 186 alin. (1) din CPC).

Depunerea referinţei este obligatorie, însă în cazul nedepunerii ei în termenul stabilit de instanţă, pârâtul este decăzut din dreptul de a mai prezenta probe, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza este examinată în baza materialelor anexate la dosar.

Cu toate acestea, în practică am întâlnit cazuri în care acest aspect s-a luat prea în serios, iar partea opusă a depus o cerere de apel cu 230 de file în anexă, într-o cauză comună de încasare a sumei conform contractului. Astfel, acesta a anexat o sumedenie de acte inutile, care nu au ajutat la examinarea cauzei ci doar au îngreunat procesul de judecată.

De menționat că, toate actele anexate la cererea înaintată urmează a fi certificate în modul corespunzător. Persoana fizică certifică actele anexate sub propria răspundere, prin semnătura personală aplicată pe document, cu aplicarea inscripției: ”copia corespunde cu originalul”, cu indicarea numelui prenumelui persoanei care certifică și a datei la care s-a efectuat certificarea.

Pentru persoana juridică actele pot fi certificate de către conducătorul companiei, în același mod, cu indicarea obligatorie a numelui prenumelui și funcției persoanei care certifică.

Copiile actelor anexate ca probe, pot fi de asemenea certificate de către avocați, notari, executori judecătorești, procurori.

Autor: Morelegal – Olga Moraru

A. LEGISLAŢIA MUNCII – RAPORTURI DE MUNCĂ

(Codul Muncii nr. 154-XV din 28 martie 2003 (ultima modificare prin LP19 din 11.03.19, MO94-99/15.03.19 art.156, în vigoare 15.03.19)

Documente care stabilesc structura unităţii şi funcţiile

1. Statele de personal ale unităţii (art. 10 alin. (2) lit. c));

Acte normative interne

2. Regulamentul intern al unităţii (art. 198-199);

3. Regulamentul cu privire la atestarea salariaţilor (legislaţia nu prevede expres aprobarea regulamentului respectiv, dar acesta va fi necesar în cazul în care angajatorul doreşte să efectueze atestarea salariaţilor, poate fi aprobat în baza art. 10 alin. (1) lit. e));

4. Contractul colectiv de muncă (dacă acesta a fost încheiat) (art.30-34);

5. Ordin cu privire la aprobarea Regulamentul intern al unităţii (art.198-199);

Documente cu privire la angajarea salariatului,

modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă

6. Proiectul contractului individual de muncă sau scrisoarea oficială care se prezintă salariatului anterior angajării sau transferării într-o altă funcţie (art. 48 alin. (1));

7. Informaţia care se prezintă salariatului anterior angajării în străinătate (art. 48 alin. (3));

8. Demersul viitorului angajator prin care se solicită concedierea prin transfer la o altă unitate (art. 88¹ alin. (1));

9. Demersul angajatorului adresat salariatului, prin care se solicită acordul acestuia pentru concedierea prin transfer (art. 88/1 alin. (1));

10. Oferta de angajare din partea viitorului angajator (art. 88/1 alin.(3));

11. Acordul scris al salariatului pentru concedierea prin transfer la o altă unitate (art. 88¹ alin. (1));

12. Contractul individual de muncă (art. 45, 56, 58, 65);

13. Acorduri suplimentare la contractul individual de muncă (art. 68);

14. Anunţ public despre funcţiile vacante apărute în cadrul unităţii (art. 55¹ alin. (5));

15. Ordin cu privire la transferul salariatului la o altă muncă permanentă (art.74 alin. (3));

16. Cererea salariatului privind suspendarea contractului individual de muncă (art. 78 alin. (1), lit. a)-d));

17. Ordin cu privire la suspendarea contractului individual de muncă (art. 75 alin. (4));

18. Ordin cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal (art. 88 alin.(1) lit. a));

19. Demersul salariatului privind suspendarea contractului individual de muncă ((art.78 alin.(1), lit. d¹) și e));

20. Ordin cu privire la anunţarea şomajului tehnic (art. 80);

21. Ordin cu privire la anunţarea staţionării (art. 80¹);

22. Ordin cu privire la preavizarea salariatului cu privire la ulterioara eliberare în legătură cu lichidarea unităţii sau reducerea numărului ori a statelor de personal (art. 88 alin.(1) lit. b));

23. Propunerea scrisă privind acordarea unui alt loc de muncă în cadrul unităţii (art. 88 alin.(1) lit. c));

24. Ordin cu privire la acordarea unei zile lucrătoare pe săptămână cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă (art. 88 alin. (1) lit. f));

25. Informaţia privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate prezentată Agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (art. 88 alin. (1) lit. g));

26. Demersul angajatorului prin care se solicită acordul (opinia consultativă a) organului sindical pentru concedierea salariatului membru de sindicat (art. 87, art. 88 alin. (1) lit. h));

27. Acordul organului sindical pentru concedierea salariatului membru de sindicat (art. 87);

28. Ordin cu privire la încetarea contractului individual de muncă (art.81 alin.(3));

29. Ordin de restabilire la locul de muncă (ar. 89 alin. (3));

Timpul de muncă

30. Tabelul de evidenţă a timpului de muncă / de pontaj (art.106);

31. Programul muncii în schimburi (la unităţile unde se aplică munca în schimburi) (art. 101);

32. Ordin cu privire la stabilirea timpului de muncă parţial (munca pe fracțiune de normă) (art. 97);

33. Documentul prin care angajatorul informează unele categorii de salariaţi despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de repaus (art. 110 alin. (4)), munca în zilele de sărbătoare nelucrătoare (art. 111 alin. (4)), munca suplimentară (art. 105 alin. (2)), munca de noapte (art. 103 alin. (6)), plecarea în deplasare (art. 249 alin. (2)) și munca în tură continuă (art. 318 alin. (2));

34. Acordul unor categorii de salariaţi pentru prestarea muncii în zilele de repaus (art. 110 alin. (4)), muncii în zilele de sărbătoare nelucrătoare (art. 111 alin. (4)), muncii suplimentare (art. 105 alin. (2)), muncii de noapte (art. 103 alin. (6)), pentru plecarea în deplasare (art. 249 alin. (2)) şi pentru munca în tură continuă (art. 318 alin. (2));

35. Ordin cu privire la atragerea salariaţilor la munca suplimentară, munca în zilele de repaus, munca în zilele de sărbătoare nelucrătoare (art.104, 110, 111);

Retribuirea muncii

36. Ordin privind reţinerile din salariu (art. 148 alin. (3));

37. Informaţia lunară privind părţile componente ale salariului (art. 142 alin. (3));

38. Regulamentul cu privire la premierea salariaţilor (art. 137-138);

Acordarea concediilor

39. Ordin cu privire la aprobarea graficului concediilor de odihnă anuale (graficul se anexează la ordin) (art.116);

40. Cererea de acordare a concediului (de odihnă, neplătit, de studii) (art. 115 alin. (4) şi art. 120 alin.(1));

41. Ordin cu privire la acordarea concediului (de odihnă, neplătit, de studii) (art. 113, 118, 120, 178-181);

42. Documentul prin care salariatul este prevenit despre data începerii concediului de odihnă anual (art.116 alin.(5));

43. Ordin cu privire la rechemarea salariatului din concediul de odihnă anual (art. 122 alin. (1));

44. Ordin cu privire la acordarea părţii rămase a concediului de odihnă anual (art. 122 alin. (4));

Delegarea salariaţilor

45. Ordin cu privire la trimiterea salariatului în deplasare în interes de serviciu (art. 174 alin. (1));

46. Legitimaţia de deplasare (pct. 6-8 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012);

Disciplina muncii

47. Ordin cu privire la stimularea salariatului (art. 204 alin. (2));

48. Explicaţia scrisă privind fapta comisă (art. 208 alin. (1));

49. Proces-verbal prin care se confirmă refuzul salariatului de a prezenta explicaţia scrisă privind fapta comisă (semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor) (art. 208 alin. (1));

50. Ordin cu privire la organizarea anchetei de serviciu (art. 208 alin. (2));

51. Ordin cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare (art. 210 alin. (1));

52. Ordin cu privire la revocarea sancţiunii disciplinare (art. 211 alin. (2));

53. Proces-verbal prin care se confirmă refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului (semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor) (art. 210 alin. 2);

Formarea profesională

54. Planul anual de formare profesională (art. 213 alin. (2));

55. Contract de calificare profesională (art. 215);

56. Contract de ucenicie (art. 216 alin. (1)-(2));

57. Contract de formare profesională continuă (art. 216 alin. (3)-(4));

Răspunderea materială a salariatului

58. Contract cu privire la răspunderea materială deplină a salariatului (art. 339);

59. Contract cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă) (art. 340);

60. Ordin privind repararea prejudiciului material (art. 342 alin. (1) şi art. 344 alin. (1));

61. Ordin cu privire la crearea comisiei abilitate să efectueze ancheta de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui (art. 342 alin. (2));

62. Explicaţia scrisă a salariatului privind cauzele apariţiei prejudiciului material (art. 342 alin. (3));

63. Ordin cu privire la reţinerea de la salariatul vinovat a sumei prejudiciului material care nu depăşeşte salariul mediu lunar (art. 344 alin. (1));

64. Angajamentul scris privind repararea benevolă de către salariat a prejudiciului material cauzat angajatorului (art. 343 alin. (2));

B. LEGISLAŢIA MUNCII ÎN DOMENIUL SSM

Acte normative generale (urmează a fi emise de toate unităţile)

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008

1. Planul anual de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate (art. 13, lit. f));

2. Rapoartele anuale privind accidentele de muncă din cadrul unităţii (art. 13, lit. d));

3. Materiale pentru informarea şi instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (fişe, ghiduri, filme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă etc.) (art. 13, lit. j));

4. Fişa de evidenţă a zonelor cu risc profesional grav şi specific (art. 13, lit. n) din LP 186/2008, pct. 84 din HG nr. 95/2009);

5. Ordinul privind desemnarea lucrătorului (lucrătorilor) care vor aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor/ori conducătorul va fi responsabil pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor (art. 12, alin. (2));

6. Ordin privind organizarea instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (art. 17).

Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.95 din 5 februarie 2009

7. Planul de evacuare a lucrătorilor în caz de incendiu (pct. 82, lit. a));

8. Fişe de evaluare a riscurilor profesionale (pct. 41, 42);

9. Ordinul privind desemnarea lucrătorului (lucrătorilor) responsabil de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate/ori ordinul de înfiinţare a serviciului de protecţie şi prevenire/ori decizia de a recurge la servicii externe de protecţie şi prevenire/ori conducătorul unităţii îşi asumă atribuţiile de protecţie şi prevenire (pct. 10, 25);

10. Documentul ce confirmă pregătirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorului (lucrătorilor) responsabil de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate (certificat de instruire sau proces-verbal) (pct. 39, 74, 75);

11. Documentul ce confirmă instruirea lucrătorului (lucrătorilor) desemnat în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor (pct. 61, 64-66);

12. Ordin de aprobare a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă elaborate pentru toate ocupaţiile şi lucrările desfăşurate în unitate (pct. 3, alin. 8));

13. Fişe personale de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (pct. 53-54);

14. Planul de acţiune în caz de pericol grav şi imediat (pct. 3, alin. 11), 82);

15. Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (pentru lucrătorii altor unităţi, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări servicii în unitatea unui alt angajator) (pct. 55-57);

16. Documentul de constituire a comitetului pentru securitatea şi sănătatea în muncă (pct. 2 din Anexa nr. 2 din HG nr. 95/2009);

17. Regulamentul propriu de funcţionare a comitetului pentru securitatea şi sănătatea în muncă (Anexa nr. 2 din HG nr. 95/2009);

18. Deciziile comitetului pentru securitatea şi sănătatea în muncă (Anexa nr. 2 pct. 1, 14, 24);

Acte normative speciale (urmează a fi emise de unităţi cu condiţii de muncă specifice)

Hotărârea Guvernului nr. 353 din 5 mai 2010 cu privire la aprobarea cerinţelor minime de securitate și sănătate la locul de muncă

19. Decizia scrisă a angajatorului, privind numirea persoanei cu atribuţii concrete pentru supravegherea lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare (pct. 92).

Hotărârea Guvernului nr. 603 din 11 august 2011 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă

20. Documentul confirmativ privind rezultatele verificărilor echipamentului de muncă (pct. 7);

21. Instrucţiunile privind folosirea echipamentelor de lucru la locul de muncă (pct. 11, 12);

22. Carnetul de întreţinere a echipamentului de lucru (pct. 21);

23. Planul de montare, utilizare şi demontare a schelelor (pct. 36);

Hotărârea Guvernului nr. 362 din 27 mai 2014 cu privire la aprobarea Cerinţelor minime privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz

24. Recomandare: Liste privind acordarea Echipamentului individual de protecţie în dependenţă de specificul activităţii;

Hotărârea Guvernului nr. 244 din 8 aprilie 2013 privind aprobarea Cerinţelor minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă

25. Dovada privind informarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică și Centrul de sănătate teritorial despre începerea lucrărilor de demolare, evaluare sau utilizare a azbestului sau produselor ce conţin azbest ( pct. 7, 33).

Hotărârea Guvernului nr. 80 din 9 februarie 2012 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile

26. Ordinul privind desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării şi pe durata realizării lucrării (pct. 3, 4);

27. Planul de securitate şi sănătate al şantierului (pct. 7-10, 14, 16);

28. Registrul de coordonare (Cap. III, Secțiunea a 3-a);

29. Declaraţia prealabilă privind începerea lucrărilor de construcţie (Cap. IV);

30. Dosarul de lucrări ulterioare (Cap. IV, Secțiunea a 4-a);

Hotărârea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă

31. Dispoziţia de desemnare a comisiei de cercetare a accidentului cu incapacitate temporară de muncă (pct. 21);

32. Dosarul de cercetare a accidentului (pct. 22, 30, 35);

33. Registrele de evidenţă a accidentelor de muncă (Cap. IV);

Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 7 septembrie 2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc;

Hotărârea Guvernului nr. 589 din 12 mai 2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibraţiile mecanice

34. Dosar medical individual (pct. 25);

Hotărârea Guvernului nr. 819 din 01 iulie 2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru lucrul la monitor

35. Dovada instruirii fiecărui lucrător cu privire la modalitatea de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest tip de activitate (pct. 4, alin. 4));

36. Document confirmativ privitor la organizarea activităţilor lucrătorilor astfel încît activitatea zilnică la monitor să fie întreruptă periodic, prin pauze sau schimb de activitate (pct. 5, 44-49);

37. Rezultatele examinării oftalmologice a lucrătorilor înainte de a începe lucrul la monitor şi periodice (pct. 7, alin. 1)).

Din păcate legislaţia muncii este haotică şi nesistematizată, ceea ce îngreunează activitatea companiilor şi pune în dificultate atît angajaţii cât şi angajatorul în raporturile de muncă.

Sursa: www.ism.gov.md

Autor: MoreLegal